Tot jucându-mă cu aspectele ,,copilului interior” pe care le-am resimțit în ultima perioadă,a apărut o temă importantă cu care m-am confruntat din primele ore ale venirii mele pe pământ – foamea! Ființele umane au multe nevoi interioare și foamea, ca senzație, indică existența unor „neîmpliniri” la multe nivele.
Foamea are în spatele ei frica, mai ales frica de moarte (prin ,,inaniție”). Cel mai des, foamea este mult mai mult decât o senzație fizică (care, de multe ori, este acidoză și nu foame).
Foamea ne arată golurile, lipsurile, neîmplinirele și nevoile interioare. Mâncarea are dimensiuni personale și emoționale importante, care nu trebuie neglijate. Acestea sunt dimensiuni descoperite de noi toți, cei aflați în aventura vindecării.
Scopul călătoriei noastre pe pământ este împlinirea interioară, nu umplurea stomacului! În perioada abundeței materiale în care trăim în prezent, pentru mulți dintre noi nu se mai pune problema ,,supraviețuirii” –avem mult mai multă mâncare decât avem cu adevărat nevoie – încât am ajuns să ne ,,umplem” cu mâncare nu doar ,,golurile” fizice (foamea stomacului), ci și cele emoționale sau mentale.
Foamea apare continuu în viața noastră, aproape în fiecare moment al zilei – dar ea nu ne semnalizează doar nevoia fizică de consum alimentar (deși, de cele mai multe ori exact asta facem! – la primele semnale de ,,disconfort” ne umplem corpul fizic cu tot ce găsim ,,la îndemână” și considerăm că ar fi ,,alimente”).
Dar a sosit momentul să ne definim mai clar noțiunea de foame. Experiența foamei este atât de profundă, de primitivă și de răspândită în existența noastră pămânească, încât avem nevoie de o perioadă de timp să o observăm, înțelegem, evaluăm și mai ales, să-i explorăm dimensiunile energice, dincolo de starea fizică propriu-zisă.
Foame are multe componențe, pe care vă invit să le explorați. Cu detașare, cu blândețe, cu compasiune și mai ales, în stare de observator (fără să judecați). Fiți alături de propriile trăiri și încercați să le identificați în propriile experiențe.
Foamea și timpul – Abundența înseamnă să-ți oferi suficient timp
Timpul este cea mai mare resursă care ne hrănește în profunzime. Este important să avem suficient timp pentru odihnă, relaxare, exerciții fizice, plimbări in aer liber sau doar timp petrecut cu noi înșine pentru a ne conecta cu propriul organism, cu propriile nevoi, stări interioare, gânduri, frici, și așteptări.
Timpul este o resursă esențială. Când nu avem destul timp pentru noi înșine ne simțim frustrați, nemulțumiți, furioși și desigur, flămânzi! Când suntem ,,prinși” la un loc de muncă care ne ocupă 7-8 ore pe zi, fără să ne furnizeze satisfacția împlinirii scopului vieții noastre, nu avem suficient timp pentru noi înșine.
Dacă ne înconjurăm de persoane așa-zis prietene/prieteni, care nu sunt decât ,,clienți neplătitori”, ce ne încarcă în fiecare zi cu ,,poveștile” lor și așteaptă mereu de la noi sprijin, susținere și mai ales timp să le dedicăm pentru propriile lor ,,eliberări”, vom realiza că ne rămâne prea puțin timp pentru noi înșine.
Vom ști că relațiile în care suntem ne ,,înfometează” atunci când vom constata că aceste relații sunt ,,uni-direcționale”, oamenii doresc doar o continuă atenție și ajutor pentru propriile drame. În același timp, acești oameni nu doresc ajutor, nu acceptă sugestii, nu fac nici un efort să iasă din dramele în care sunt prinși. Și mai presus de toate, nu sunt interesați de binele celeilalte persoane.
Relațiile, în care apare doar o egoistă solicitare a atenției din partea unei părți, sunt relații care ne flămânzesc și ne iau din timpul pe care l-am putea dedica refacerii (regenerării) sau vindecării noastre. Ne flămânzim continuu lipsindu-ne de o resursă vitală: timpul.
Foamea și auto-agresiunea
Cea mai răspândită ,,tehnică” de auto-agresiune este dialogul interior personal referitor la faptul că ,,nu merit să primesc tot ce simt că am nevoie, pentru că nu sunt suficient de bun, de virtuos, de merituos.”
Frica de a primi este imensă la majoritatea oamenilor. În copilărie am primit de atâtea ori mesajul că nu suntem buni sau nu merităm să primim, încât toți creștem flămânzi după atenția, lauda, aprecierea și mai ales energia celor din jur.
Frica de succes, de propria noastră putere, de a ieși din zona de confort, frica de a trece dincolo de barajele mentale care ne țin în stare limitată de ,,asta este” sunt circumstanțe de flămânzire emoțională. Toate gândurile și stările emoționale produse de aceste frici declanșează și mențin auto-agresiunea în mod continuu.
Cu cât mi-e mai frică de orice poate merge prost în viața mea – cu atât mai tare mi-e foame, mă simt golit de energie și simt nevoia să mă ancorez în ceva stabil, care să mă facă să mă simt fixat pe pământ.
Foamea și critica
Frica de critică, ridicol, frica de a nu se râde de tine, sunt printre cele mai mari blocaje în viața noastră. Toate sunt percepute ca agresiuni ale celorlalți la adresa noastră.
Încă din copilărie, perioada noastră de învățare, sunt cultivate cu mult sârg aceste frici. Părinții, educatorii, prietenii și chiar necunoscuții ne ridiculizează, ne tachinează, râd de noi și mai ales, ne fac să ne simțim prost în necunoașterea noastră.
Simțul umorului este folosit doar ca satiră virulentă și ca ironie mușcătoare în mod continuu. Noi nu înțelegem că cei care fac asta doresc să se simtă ei mai bine, pe seama noastră (și a necunoașterii noastre evidente). Doar simțim în profunzime disprețul ce se ascunde în spatele criticii, ridiculizării și ironiei și ne accentuăm și mai tare senzația de necunoaștere și neștiință.
Foamea după acceptare, iubire, sprijin și susținere, nevoia de acceptare a ritmului lent de învățare al ființei umane, se intensifică din copilărie.
Am văzut părinți și în special mame aflate într-o competiție ne-naturală cu privire la progresele copiilor. Părinții își proiectează atât de tare propriile așteptări (și nereușite trecute) pe copii, considerându-i pe aceștia o prelungire a lor, care poate să ducă la împlinire ce nu au reușit ei, încât în inconștiența lor, forțează copiii să adopte comportamente ne-naturale.
Oamenii critică ceea ce nu înțeleg și mai ales, ceea ce pare diferit de ce sunt ei obișnuiți. De aceea, oamenii îi critică pe cei de altă rasă, orientare politică, religioasă sau sexuală decât a lor. Este mai simplu să te uiți la altul și să-l critici, decât să te uiți în oglindă și să nu-ți placă ce vezi. Să nu uităm cel mai important amănunt – când suntem criticați înseamnă că și noi criticăm la rândul nostru.
De mici copii învățăm foarte rapid să facem precum adulții din jurul nostru. Așa încât, dacă vă plângeți că primiți critici și acuzații pe nedrept în viața voastră, în prezent, vă rog să vă observați cu atenție propriul comportament, nu doar în relație cu ceilalți, ci și în relație cu voi înșivă.
Cu cât suntem mai critici, cu atât suntem mai flămânzi, ,,nehrăniți”, și goliți de energie.
Foamea și controlul
Nevoia de control vine din nesiguranță și din frica de supraviețuire. Când trăim în zona noastră de confort, putem controla mai ușor circumstanțele (sau avem iluzia că putem). De aceea, atunci când ne ducem viața într-un mod repetitiv, făcând aceleași lucruri pe care știm să le facem bine, avem senzația că avem control asupra vieții noastre.
Când circumstanțele sunt nefamiliare, necunoscute, sau când ne întâlnim cu oameni diferiți, ne confruntăm cu locuri, lucruri sau acțiuni necunoscute, ne simțim neîndemânatici, nu mai avem niciun control și ne amintim de copilăria noastră – în care am fost cândva (poate) ridiculizați și criticați pentru neștiință și necunoaștere. Și atunci, apare foamea – senzația familiară de gol!
Dacă reușim să identificăm faptul că lipsa de control înseamnă datul la o parte a ego-ului și lăsarea în voia ghidării divine – permițând energiei să ne poarte acolo unde avem de ajuns, pentru binele nostru înalt. vom descoperi cum să acceptăm să fim hrăniți de adevărata sursă – divinitatea și iubirea.
Acceptarea faptului că nu noi avem control asupra lucrurilor esențiale din viața noastră înseamnă permiterea trăirii în stare tip paradox.
Foamea și amânarea
Cu toții suntem de acord că există măsuri importante ce pot fi luate pentru a ne îmbunătăți viața. Cu toții suntem de acord că avem nevoie de mai multă odihnă, de mai mult timp de calitate petrecut cu noi înșine, cu cei iubiți. Cu toții știm că o dietă sănătoasă, mișcarea fizică, aerul curat și odihna sunt metode de vindecare și menținere a stării de sănătate. Dar cu toții avem dificultăți în aplicarea practică a acestor metode. Nu cunoașterea teoretică ne lipsește, ci aplicarea practică a teoriei deja cunoscute.
Nu lăsa pe mâine, ce poți face azi!
Amânăm continuu aplicarea măsurilor care să ne facă viața mai bună și calitativ mai împlinită. Amânăm să facem mișcare fizică, amânăm să ne odihnim, amânăm să mergem la un spa sau în călătoria pe care ne-o dorim și tot așa, până la finalul vieții, amânăm să facem o mulțime din activitățile care ne-ar aduce, realmente, bucurie.
Cu ce înlocuim nemulțumirile, frustrările și jelania interioară ce apar inerent din cauza tuturor acestor amânări? Cu mâncare. Preferăm să petrecem ore întregi în fața televizorului (sau a unui ecran), consumând alimente ce ne dau o stare de satisfacție pe moment – decât să ne adunăm energia și să începem să luăm măsurile necesare pentru vindecarea interioară sau a vieții.
Este adevărat că măsurile de vindecare nu sunt ușoare, rapide (necesită timp pentru a se obține rezultate) și mai ales, nu sunt confortabile. Consumul unor alimente de confort precum dulciurile, patiseria sau preparatele bunicii sau ale, ne aduc instant o stare de bine. Ce mai contează starea de acidoză după?
Dacă vă uitați cu onestitate la propria viață, veți descoperi că apelați aproape zilnic la acest mecanism. Folosiți foamea pe post de motivație pentru amânarea realizării a ceva important. Vă refugiați în mâncarea familiară, pentru senzația de confort imediat!
