“Stilul de viață natural” – partea 3 din 16
Oamenii obişnuiesc să spună: tatăl meu are diabet, eu am diabet, fiul meu, de asemenea; diabetul este în familia noastră de generaţii.
Dar adevărul este că diabetul este de mai multe feluri, nu toţi suferă de acelaşi tip de diabet. Să vedem cum se clasifică diabetul şi din ce cauză apare.
În linii mari, diabetul este de două tipuri:
- 1) Diabetul zaharat de tip I;
- 2) Diabetul zaharat de tip II.
Diabetul zaharat de tip I
În cazul acestui tip de diabet, nu se produce deloc insulină în corp. De aceea, bolnavii de diabet I sunt total dependenţi de insulina din exterior. Din această cauză, în ştiinţa medicală, diabetul de tip I este numit diabet insulino-dependent (IDDM). Deoarece această afecţiune se întâlneşte şi la copii, se mai numeşte şi diabet juvenil. 15-20% din bolnavii de diabet suferă de diabet de tip I.
Aşa cum am mai spus, pancreasul produce un hormon numit insulină. În principal, celulele beta din pancreas produc insulină. Prin urmare, atât timp cât există un număr suficient de celulele beta sănătoase, cantitatea de insulină este suficientă. Dacă numărul celulelor beta scade, producţia de insulină scade treptat, până când nu se mai produce deloc. Acest lucru se întâmplă în cazul bolnavilor de diabet I. Să vedem acum din ce cauză se distrug celulele beta.
Aşa cum fiecare ţară dispune de un sistem de apărare, care o protejează de atacuri inamice, şi corpul uman dispune de un sistem de apărare asemănător, numit sistem imunitar. Sistemul imunitar ne protejează neîncetat de microorganisme, fie distrugându-le, fie eliminându-le din corp; astfel, corpul este menţinut sănătos. În mecanismul de apărare, sunt implicate următoarele celule speciale:
- a) globulele albe din sânge, cunoscute sub numele de celule B sau limfocite B;
- b) globulele albe produse de glanda numită timus, situată în cavitatea toracică; ele se numesc celulele T, sau limfocitele T, şi au rol în producerea de anticorpi care distrug bacteriile care pătrund în corp.
Există două tipuri de celule T. Unele au rolul să crească numărul anticorpilor, iar altele reduc numărul acestora. Din această cauză, uneori, numărul de anticorpi poate fi insuficient, iar rezistenţa corpului scade automat. Cea mai ameninţătoare boală a zilelor noastre – SIDA – apare din această cauză.
Celulele T sunt foarte inteligente. Ele pot face deosebire între celulele din corp şi intruşi, astfel încât nu vor ataca celulele din corp. Când într-o anumită parte a corpului apare un intrus, ele evită acea parte sau chiar o distrug, aşa de multă putere au. De exemplu, un câine poate să facă deosebire între membrii familiei şi străini. Nu le va face nici un rău membrilor familiei, dar va lătra la străini, iar uneori chiar îi va muşca. Există, totuşi, unele situaţii inevitabile, când câinele îl muşcă pe propriul stăpân. În mod asemănător, în anumite situaţii, celulele T consideră că unele părţi ale corpului sunt intruşi şi încearcă să le distrugă.
Dacă examinăm cu atenţie diabetul de tip I, din cauza unor factori genetici, aceste celule T consideră că celulele beta din pancreas sunt intruşi. Ca urmare, vor produce anticorpi care atacă celulele beta şi le distrug. Din motive de ereditate, celulele beta sunt distruse chiar şi în cazul copiilor. Când celulele beta se epuizează, nu se mai poate produce insulină. Celulele distruse nu se regenerează, ceea ce înseamnă că este nevoie de insulină din exterior, toată viaţa.
Diabetul zaharat de tip II
În acest tip de diabet, insulina nu lipseşte complet, dar nu este suficientă. Bolnavii nu au nevoie de insulină din exterior, de aceea se mai numeşte şi diabet insulino-independent (NIDDM). În special, persoanele afectate sunt cele de vârstă mijlocie şi cele în vârstă, de aceea se mai numeşte şi diabet al adulţilor. În această categorie intră 80% din bolnavii de diabet.
În cazul bolnavilor de diabet II, celulele beta produc insulină, fără îndoială, dar nu suficientă pentru activitatea celulelor. Întrucât insulina nu este suficientă, persoana devine diabetică.
Să vedem din ce cauză apare acest tip de diabet:
-
- 1) La unele persoane se produce suficientă insulină, dar nu este de bună calitate. De exemplu, pentru a semăna o jumătate de hectar de pământ, aveţi nevoie de un sac de seminţe. O să cumpăraţi un sac de seminţe, dar la ce olos, dacă trei sferturi sunt rele şi numai un sfert este bun? În aceste condiţii, un sac nu va ajunge pentru a semăna toată bucata de pământ. Povestea este aceeaşi şi în cazul insulinei.
- 2) În cazul altor persoane, sunt prea puţine celule beta, iar cantitatea de insulină produsă nu este suficientă, ceea ce duce la diabet.
- 3) Dacă receptorii membranei celulare nu funcţionează corect, rezultă diabet, aşa cum am văzut deja. Receptorii se găsesc pe membrana celulară a oricărei celule. Moleculele de insulină se cuplează cu receptorii celulari înainte ca glucoza să pătrundă în celulă, moment în care au loc o serie de reacţii chimice, în mod automat. Numai când aceste reacţii se desfăşoară normal, glucoza va pătrunde în celulă. Dacă acest proces normal este împiedicat, se ajunge la diabet.
- 4) Uneori insulina este produsă în cantitate corespunzătoare şi este de bună calitate, dar receptorii celulari nu funcţionează bine, cauzând diabet.
- 5) În unele cazuri, din contră, anumiţi factori acţionează împotriva insulinei, ducând la diabet.
- 7) Aşa cum am spus mai înainte, dacă receptorii celulari sunt insuficienţi sau nu funcţionează corect, celulele nu pot folosi insulina în mod corespunzător. Insulina nefolosită rămâne în sânge pentru mult timp, ceea ce poate duce la diabet.
- 8) Diabetul este ereditar, se moşteneşte alături de alte caracteristici ale părinţilor. Majoritatea persoanelor ai căror părinţi suferă de diabet, au o predispoziţie spre această afecţiune.
6) Obezitatea este o altă cauză a diabetului. Puţina insulină care se produce în corp nu este suficientă în cazul ingestiei excesive de alimente.
Pe lângă cele două tipuri de diabet, menţionate mai sus, mai există câteva tipuri, care se întâlnesc foarte rar. Acestea sunt următoarele:
Diabetul cauzat de malnutriţie (Malnutrition Related Diabetes Mellitus MRDM).
Dacă o persoană a suferit de malnutriţie în copilărie şi nu au fost luate măsuri la timp, există riscul să facă diabet în tinereţe. În cazul lor, pancreasul nu poate să producă suficientă insulină, astfel că, pe măsură ce înaintează în vârstă, prezintă simptomele diabetului. Unii copii suferă de litiază pancreatică şi au dureri de stomac permanente. Nici în cazul lor, pancreasul nu funcţionează normal. Aceşti copii nu iau în greutate şi par foarte slăbiţi. Acest tip de diabet mai poate fi cauzat şi de o dietă săracă în proteine.
Diabetul cauzat de tulburări ale glandelor endocrine
Când nu funcţionează normal, suprarenalele, tiroida şi glanda pituitară pot să producă prea mulţi hormoni. Aceşti hormoni duc la creşterea cantităţii de zahăr din sânge şi, ca urmare, duc la diabet.
Diabetul de tip II (NIDDM), care poate avea diverse cauze, apare, în general, după vârsta de 40 de ani. În zilele noastre însă afirmaţia aceasta şi-a pierdut sensul. Din cauza obiceiurilor alimentare şi a stilului de viaţă, poate să apară şi la 20-30 de ani, chiar înainte de căsătorie. Indiferent de cauzele care au produs diabetul, trebuie să scăpăm de el. În medicina alopată, diabetul II este ţinut sub control cu ajutorul medicamentului Sulfonylurea, sau altele echivalente, care ajută glucoza să intre în celule.
În Stilul de Viaţă Natural, se întâmplă altfel. Acesta determină corpul să corecteze singur starea nenaturală în care se află din cauza obiceiurilor alimentare.
Şi medicamentele sunt de ajutor, dar ele nu elimină cauza.
În Naturopatie, primul obiectiv este corectarea problemei. De îndată ce problema este corectată, soluţia vine de la sine.
Cunoaşterea cauzei este mult mai importantă decât tratamentul. Un diagnostic corect permite aplicarea unui tratament corect, ceea ce are numai rezultate bune.
Indiferent de tipul de diabet, Stilul de Viaţă Natural este soluţia.
Sursa: “Remediu dovedit pentru diabet prin Stilul de Viață Natural” – de Dr. Mantena Satyanarayana Raju
