Înțelegerea Diabetului - Ce este diabetul?
"Stilul de viață natural" - partea 2 din 16
Boala numită diabet s-a numit, la început, diabet zaharat (diabetesmellitus).
Cu timpul, termenul zaharat a dispărut, rămânând numai diabetul. Aşadar, diabetul sau diabetul zaharat înseamnă acelaşi lucru.
Să încercăm să înţelegem sensul cuvintelor diabetes mellitus. Cuvântul diabet, în limba greacă, înseamnă „prin sifon” - sifonul fiind un tub prin care un lichid curge de la un nivel superior la unul inferior. Cuvântul mellitus înseamnă dulce. Aşadar, sensul este de „corp străbătut de sânge dulce şi care elimină urină dulce”.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că urina este dulce din cauza prezenţei zahărului, cunoscut sub denumirea de glucoză. În medicina ayurvedică, este cunoscut sub denumirea de Madhumeham, iar în vorbirea familiară i se spune boala zahărului.
Mai există un tip de diabet - Diabetes Insipidus - însemnând rapid. În acest caz, urina se elimină în cantităţi mari şi nu este dulce, nu este prea periculos şi nuse întâlneşte prea des.
Să vedem acum ce însemnă boala zahărului. Glucoza este substanţa care ne furnizează energie, de aceea putem să spunem că glucoza înseamnă energie. În mod normal, există o anumită cantitate de zahăr în sânge, majoritatea sub formă de glucoză. Dar sângele conţine, pe lângă glucoză, şi alte substanţe dulci: fructoză, lactoză, galactoză etc. Concentraţia glucozei în sânge nu este constantă; înainte de luarea mesei se înregistrează o anumită valoare, iar după luarea mesei, o altă valoare.
Astfel, înainte de luarea mesei, valorile ar trebui să fie următoarele:
- a) Concentraţia substanţelor dulci în sânge ar trebui să fie 80-120 mg%, atât glucoză, cât şi alte substanţe dulci.
- b) Concentraţia glucozei în sânge ar trebui să fie 80-100 mg%.
De cele mai multe ori, se determină concentraţia substanţelor dulci în sânge. Medicii recomandă mai rar al doilea tip de test, concentraţia glucozei. Valorile menţionate mai înainte se referă la o persoană sănătoasă, înainte de a mânca. După luarea mesei, chiar dacă concentraţia glucozei în sânge creşte, un hormon, numit insulină, o normalizează. Dacă acest hormon nu există sau nu funcţionează corespunzător, procesul de normalizare este perturbat, iar concentraţia rămâne mai mare decât este normal. Afecţiunea în care concentraţia glucozei în sânge este în permanenţă prea mare, se numeşte diabet.
Cei 5 litri de sânge din corpul uman suferă multe schimbări la trecerea prin rinichi. Când sângele este filtrat de rinichi, substanţele nutritive şi glucoza se întorc în sânge, în timp ce substanţele nefolositoare sunt eliminate prin urină.
Procesul normal, descris mai înainte, suferă modificări în cazul bolnavilor de diabet, care au un exces de glucoză în sânge. Excesul de glucoză se elimină prin urină, dar determină şi eliminarea unei mari cantităţi de apă. Din această cauză, bolnavii de diabet elimină o cantitate mare de urină. Pentru a compensa apa eliminată, corpul trimite semnale sub forma senzaţiei de sete. De aceea, unul din simptomele diabetului este senzaţia permanentă de sete.
Glucoza obţinută după digestia alimentelor ajunge la celule prin intermediul sângelui, dar numai în condiţiile în care insulina funcţionează în mod corespunzător. În cazul bolnavilor de diabet, insulina nu funcţionează deloc sau funcţionează incomplet. Ca urmare, celulele nu primesc glucoza de care au nevoie pentru a produce energie. Milioane şi milioane de celule devin slabe, iar dacă celulele nu au energie, nici noi nu avem energie. Aşadar, un alt simptom al diabetului este starea de slăbiciune.
Glucoza, energizantul celulelor, ajunge în vecinătatea acestora, dar nu poate pătrunde prin membrana celulară. Glucoza este acolo, dar nu în celule, ca în proverbul „Apă, apă peste tot, dar nici un strop de băut”. Astfel că celulele rămân, mai departe, flămânde şi continuă să ceară de mâncare, iar dacă foamea celulelor nu este potolită, nici foamea noastră nu este potolită. Din această cauză, un alt simptom al diabetului este senzaţia de foame excesivă.
Alimentele conţin trei tipuri principale de substanţe: carbohidraţi, proteine şi grăsimi. În corp, glucoza este produsă în principal din carbohidraţi, apoi este transformată în energie. În cazul bolnavilor de diabet, deoarece glucoza obţinută din carbohidraţi nu poate fi utilizată de celule, din cauza deficitului de insulină, corpul produce glucoză din proteine şi grăsimi. Acest lucru înseamnă că rolul carbohidraţilor, proteinelor şi grăsimilor este inversat. Din această cauză, diabetul mai este numit şi afecţiune metabolică.
În concluzie, dacă deficitul de insulină este total sau parţial, dacă concentraţia glucozei în sânge este prea mare, dacă se elimină multă urină, dacă persoana are senzaţii excesive de foame şi sete şi dacă se simte slăbită, se poate spune că suferă de diabet.
De menţionat faptul că nu este vorba de diabet întotdeauna când urina conţine zahăr. Urina poate să conţină zahăr şi în alte situaţii. Dar dacă toate simptomele prezentate mai sus apar împreună, atunci se poate vorbi de diabet.
În mod normal, boala zahărului nu este considerată chiar o boală.
Din ce cauză apare diabetul? Cum funcţionează pancreasul? Cum se produce insulina? De ce apare deficitul de insulină? Care este rolul insulinei? Care sunt simptomele diabetului? Care sunt complicaţiile diabetului? Ce dietă trebuie să urmaţi ca să menţineţi diabetul sub control? Ce avantaje au exerciţiile? Cum îi ajută Stilul de Viaţă Natural pe bolnavii de diabet? La ce ajută postul?
Dacă vreţi să ştiţi totul despre diabet şi dacă vreţi să scăpaţi de el pentru totdeauna, trebuie să acordaţi atenţie fiecărui detaliu. În cazul explicaţiilor ştiinţifice, citiţi de mai multe ori, dacă este nevoie, astfel încât să înţelegeţi totul. Dacă ştiţi ce este diabetul, puteţi scăpa de el pentru totdeauna. Haideţi, deschideţi ochii şi înfruntaţi-vă duşmanul cu inteligenţă şi hotărâre!
Sursa: "Remediu dovedit pentru diabet prin Stilul de Viață Natural" - de Dr. Mantena Satyanarayana Raju
